Andiamo ora alla vetrina della poesia latina, quali frammenti vorremmo lasciare?
Dell’Eneide, la missione di Roma:
excudent alii spirantia mollius aera
credo equidem, uiuos ducent de marmore uultus,
orabunt causas melius, caelique meatus
describent radio et surgentia sidera dicent:
tu regere imperio populos, Romane, memento
hae tibi erunt artes, pacique imponere morem,
parcere subiectis et debellare superbos.’
Due frammenti di Orazio, alcuni versi del Carmen Saeculare:
Alme Sol, curru nitido diem qui / promis et celas aliusque et idem / nasceris, possis nihil urbe Roma / visere maius!
e le parole dedicate a Lalage, forse le più belle parole che mai un uomo abbia dedicato ad una donna
Pone me pigris ubi nulla campis
arbor aestiva recreatur aura,
quod latus mundi nebulae malusque
Iuppiter urget,
pone sub curru nimium propinqui
Solis, in terra domibus negata:
dulce ridentem Lalagen amabo,
dulce loquentem.